Radio Renașterea

BARTOLOMEU VALERIU ANANIA

Cronologie

1921  
•    18 martie: în localitatea Glăvile, judeţul Vâlcea, se naşte Valeriu Anania, fiul lui Vasile şi al Anei, născută Mărgăritărescu.

1927-1933
•    urmează şcoala primară în comuna natală.

1933-1941
•    este elev al Seminarului Central din Bucureşti.
•    în clasa a doua de seminar, are loc întâlnirea cu Anton Holban, profesor de limba română, în care va găsi sprijinul şi îndrumarea necesare pentru formarea viitorului scriitor şi om de cultură.

„Am avut privilegiul de ai fi [profesorului Anton Holban] mult mai aproape decât colegii mei..., mai ales pentru că scriam poezii. Fără să-mi dau bine seama, devenisem micul său prieten. [...] Holban nu se preocupa cu precădere de ce anume scriam eu, şi nici de cum scriam. Pentru el era important că scriu şi voia să stăruiesc, să nu rămân o făgăduinţă neîmplinită. Nu cred că am făcut la el o ucenicie literară şi nici nu a căutat să mi-o dea. Dar... cred că am avut în el un sprijin de care orice scriitor are nevoie atunci când se află la începutul drumului.” („Rotonda plopilor aprinşi”)

1935
•    debutează, poetic, cu versurile Pământ şi cer, în revista teologică „Ortodoxia“. Va colabora, în decursul vremii, la alte reviste de teologie: „Biserica Ortodoxă Română“, „Studii Teologice“, „Mitropolia Olteniei“/ Craiova, „Glasul Bisericii“, „Telegraful Român“/ Sibiu, almanahul şi revista „Credinţa“/ Detroit, „Renaşterea“/ Cluj-Napoca, „Vestitorul Ortodoxiei“, „Deisis“/ Regensburg, „Candela Moldovei“/ Iaşi ş.a.

1937  
•    debutează, publicistic, cu articolul Camaradul Anton, în revista „Vremea“. Mai târziu, va colabora şi la alte multe reviste de cultură: „Dacia rediviva“, „Convorbiri literare“, „Gazeta literară“, „Gândirea“, „Tribuna“, „Amfiteatru“, „Caiete critice“, „Ateneu“, „Albina“, „Luceafărul“, „Magazin istoric“, „Destin“/ Madrid, „Revista de istorie şi teorie literară“, „Vatra“, „Steaua“. „Scara“ ş.a.

1938  
•    26 noiembrie: debutează, dramaturgic, cu scenariul radiofonic în versuri Jocul fulgilor, în regia lui Atanasie Mitric. în februarie 1939, aceeaşi piesă, adaptată pentru decor de Eugenia Brebenaru, e reprezentată pe scena Operei Române.

1939  
•    cu concursul lui Nicolae Iorga, o trupă de amatori îi joacă piesa în versuri La furcărie, pe scena Teatrului Ligii Culturale, în regia autorului.

1940  
•    Teatrul „Studio Naţional“ din Bucureşti îi reprezintă poemul dramatic Dochia, în regia lui Nicolae Kirilov.

1942  
•    2 februarie: intră în monahism la Mânăstirea Antim din Bucureşti, primind numele Bartolomeu.

„Ceremonia tunderii în monahism e una din cele mai impresionante ale ritului răsăritean, dar dacă eşti obiectul ei ţi se înfăţişează ca o ceaţă de tămâie cântătoare care te poartă, aerian, spre nişte lumini ghicite prin abur. Am văzut multe de-a lungul anilor, şi cred că aşa trebuie să fi fost şi a mea. Nu ştiu cum voi fi arătat în cămaşa lungă, albă, desculţ, cu capul plecat, acoperit sub mantia neagră a părintelui Firmilian, naşul meu de călugărie. Îmi aduc aminte că-mi tremura spinarea, mergând încet de la intrarea bisericii spre altar, precedat de călugării care purtau făclii aprinse şi cântau „Braţele părinteşti sârguieşte a le deschide mie...” […] M’am răstignit, am făgăduit, am primit un nume care nu era al meu.” (“Memorii”, p. 37)

•    15 februarie: este hirotonit ierodiacon; în peregrinările prin ţară, va fi ierodiacon la Mânăstirile Polovragi şi Baia de Arieş.
•    îl cunoaşte pe Tudor Arghezi, căruia îi va fi apropiat vreme de un sfert de secol.

1943  
•    la Sibiu, îl cunoaşte pe Victor Papilian.

“Papilian uimea prin multilateralitatea preocupărilor sale, fără ca vreuna din ele să lase impresia de diletantism sau aproximaţie. Era, în acelaşi timp, un profesionist al catedrei, al scrisului şi al artei, cumulând energii ce se revărsau, în şuvoaie, pe cele mai neaşteptate tărâmuri, ca dintr-o cumpănă a apelor. Celebru profesor universitar, autor al unui vast tratat de anatomie, ca şi al unui manual de disecţie…, dramaturg, prozator prolific, care-şi făcuse un nume în povestire, nuvelă şi roman, el era şi un mare animator al vieţii teatrale şi muzicale (fusese director al Teatrului Naţional şi al Operei din Cluj), nesfiindu-se să-şi revendice el însuşi virtuozităţi de violoncelist.” („Rotonda plopilor aprinşi”)

1941-1948
•    urmează studii superioare de Teologie la Bucureşti, Cluj şi Sibiu; este absolvent al Academiei Teologice „Andreiane“ din Sibiu.

„Din vorbă’n vorbă, [unii profesori] au aflat că-mi întrerupsesem studiile teologice şi m’au întrebat dacă n’aş vrea să le isprăvesc aci, la Sibiu. […] [Însă,] am hotărât să mă autoclaustrez în internat pe toată durata studiilor. Într’adevăr, din martie şi până la sfârşitul lui iunie nu am părăsit internatul, nu m’am arătat nici măcar în poartă. În noaptea Învierii, singur în toată clădirea, am asistat la slujbă din spatele unei ferestre dintr’o sală de cursuri, peste drum de catedrală, cu o lumânărică în pumni, bine ocrotită, să nu-mi descopere chipul; în stradă se cânta Hristos a înviat, cântam şi eu, vocile lor umpleau văzduhul, a mea se învăluia de singurătate, în odaia goală.” (“Memorii”, p. 167)

1945-1946
•    studii incomplete de medicină la Sibiu şi Cluj şi de muzică instrumentală la Cluj. Aici, frecventează şi participă activ la cenaclul literar al lui Victor Papilian, reactivat – după întoarcerea din pribegie a Universităţii clujene – în casa protopopului ortodox Florea Mureşanu; îl cunoaşte pe dramaturgul Ion Luca, fiindu-i foarte apropiat între anii 1951-1955, pe când Ion Luca locuia la Vatra Dornei.

1946
•    în Cluj, la o şezătoare literară, îl ascultă pe Gala Galaction – preotul Grigore Pişculescu –, pe care-l va reîntâlni ceva mai târziu la Bucureşti.
•    iunie: student al Universităţii din Cluj şi preşedinte al Centrului Studenţesc „Petru Maior”, conduce greva studenţească antirevizionistă şi anticomunistă. Urmează un lung şir de arestări.

“La 1 iunie [1946] (oi ţine minte toată viaţa), era zece şi jumătate, am pus ceasul pe tribună şi am declarat greva de protest şi revendicare a tuturor studenţilor din Universitatea Daciei Superioare. Ovaţii, urlete de entuziasm. Am făcut un expozeu mai larg… şi i-am îndemnat pe studenţi să se abţină cât pot şi să nu răspundă la nici o provocare, orice act de violenţă fiind de natură să le servească interesele. “Să te superi când vrei tu, nu când vrea altul” trebuie să devină lozinca fiecărui student, în acest moment greu…
Practic nu se mai ţineau cursuri, profesorii înşişi se declaraseră în grevă, solidari cu studenţii. Senatul universitar demisionase în bloc. […] Greva se desfăşura paşnic, studenţii se arătau maturi, rezistau provocărilor, se abţineau de la obişnuitele scandaluri… […]
În dimineaţa zilei de 19 iunie…, am alcătuit un comunicat de ridicare a grevei (bineînţeles, pe ton victorios, totuşi moderat), pe care l-am iscălit eu şi ceilalţi membri ai Comitetului… […] Eu am mai rămas în coliba mea din marginea Pădurii Popilor [din Mănăştur] până ce am ştiut că s’au ridicat toate exmatriculările. […]…din toată Universitatea, doar eu rămăsesem exmatriculat. […] Într’o seară… mi-am luat lucruşoarele din cameră… şi am părăsit Clujul.“ (“Memorii”, pp. 124, 130, 140)

•    este expulzat din Cluj.

1947   
•    iulie-decembrie: este stareţ al Mânăstirii Topliţa.
•    iarna: la Cluj, îl cunoaşte pe Lucian Blaga.

1948
•    toamna: la Mânăstirea Bistriţa vâlceană îl cunoaşte pe Patriarhul Justinian, căruia îi va fi colaborator apropiat timp de peste 25 de ani.

„Patriarhul Justinian mă împresiona prin vigoare şi vioiciune, printr’o uriaşă putere de muncă, prin memoria sa prodigioasă, printr’un spirit administrativ aproape perfect. Mult mai târziu aveam să descopăr în el pe diplomat, pe omul extrem de abil care tratează cu adversarul de pe poziţii aparent comune. (“Memorii”, p. 175)
Patriarhul ne spunea: „Voi sunteţi tineri, credeţi că vin americanii. Eu nu voi încerca să vă stingheresc în credinţa voastră; voi credeţi ce vreţi. Politica Bisericii însă o fac eu, iar eu sunt convins că americanii nu vin, sau cel puţin nu vin curând, că această stăpânire comunistă este de durată, iar strategia Bisericii trebuie să fie o strategie pe termen lung. Strategia pe termen lung presupune confruntare cu un duşman inegal şi, eventual, martiri.” („Atitudini”, pp. 13-14)

1949-1950
•    este inspector patriarhal pentru învăţământul bisericesc.

1950-1951
•    asistent al profesorului Teodor M. Popescu, la Catedra de Istorie Bisericească Universală din cadrul Institutului Teologic Universitar din Bucureşti.

1951-1952
•    este decan al Centrului de Îndrumări Misionare şi Sociale a clerului, la Curtea de Argeş, unde predă cursuri de istorie bisericească şi omiletică.

1952  
•    îl cunoaşte pe Vasile Voiculescu.

1952-1958
•    este director al bibliotecii patriarhale.

1958  
•    este condamnat politic la 25 de ani de muncă silnică, pentru „uneltire contra ordinei sociale“; închis la Securitate, Jilava, Piteşti şi Aiud; eliberat după şase ani şi două luni, în 1964, prin decret general de graţiere.

1962-1964
•    în detenţie, la Aiud, sub prohibiţia hârtiei şi creionului, „scrie” pe creier şi fixează în memorie piesele de teatru Steaua Zimbrului şi Meşterul Manole, precum şi numeroase poezii, toate însumând peste zece mii de versuri.

„[...] mi-am zis: Nu ştii cât ai să stai în puşcărie, un an, doi, zece. În nici un caz, acest timp nu trebuie să-ţi fie sterp. Lucrează! [...]Dacă ei au o lege a secretului, îmi ziceam, o voi avea şi eu pe a mea. Astfel am revenit la primele mele unelte, cerebrale, de lucru literar, la care nu gândeam că o să mă întorc vreodată. La început a fost extrem de greu să-mi fac creierul tăbliţă şi să „scriu” pe el. Operaţia cea mai dificilă nu era „scrierea” în sine, ci „ştergerea” variantelor inutile, la care ai renunţat după ce ai formulat un vers mai bun, o strofă care ţi se pare perfectă; primele variante au tendinţa de a rămâne şi de a nu ceda locul celor următoare sau celei definitive, singura care urmează să fie înregistrată şi depozitată în memorie. […]Am lucrat astfel cu regularitate şi îndărătnicie, zi de zi, vreme de şase ani, oriunde m’am aflat, şi am ieşit din închisoare purtând în memorie două piese de teatru complete şi o mulţime de poezii… […] … trăiam în universul meu interior, creşteam şi mă împlineam cu fiecare vers; anchetatorii şi gardienii mei mă credeau torturat de întrebări şi incertitudini, în timp ce eu trăiam bucuriile inefabile ale creaţiei.” (“Memorii”, pp. 257-258)

1964-1965
•    este numit, din nou, director al bibliotecii patriarhale.

1965-1976
•    funcţionează, în cadrul Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe Române din America şi Canada, ca secretar eparhial, consilier cultural, secretar general al Congresului bisericesc, director al Cancelariei eparhiale, director al Departamentului Publicaţiilor, reprezentant al relaţiilor interbisericeşti. Este membru în două comisii ale Conferinţei Permanente a Episcopilor Ortodocşi din America de Nord şi de Sud: Comisia Ecumenică şi Comisia de Studii şi Proiecte. Susţine conferinţe în Detroit, Chicago, Windsor şi Honolulu. Redactor al revistei şi almanahului Credinţa şi al casetei de literatură Noi.

1966  
•    debutează, editorial, cu poemul dramatic Mioriţa, Editura pentru Literatură, Bucureşti; volumul apare cu o Predoslovie de Tudor Arghezi.

Arghezi scrie:
Autorul „Mioriţei”, poetul Valeriu Anania, e călugăr. Nu ştiu câte trepte a trecut peste vârsta de 40 de ani. Oricum puţine. El stăpâneşte versul şi limba magistral şi măestriile lui cresc înalt, sporite de un talent desfăşurat în sus. Nimeni nu l-a aşteptat să vie şi el a venit, de unde, de ne-unde, aşa cum s-a ivit zvâcnind, din fulgere şi piatră, fără să fie pus, printre şoimi şi piscuri, bradul la tupina căruia se înşiră şi notele de creion acestea. [...] Îl cunosc şi-l preţuiesc, nu de azi. Îi citesc de ani de zile versurile, cu emoţie şi bucurie. Nu e un scriitor grăbit. În literatura poeziei e nou, ca o efigie de aur, scoasă din pământul oltenesc. („Predoslovie” la „Mioriţa”)

•    29 octombrie: primeşte harul preoţiei, fiind hirotonit de episcopul Victorin al Americii;

1967-1968
•    Teatrul „Barbu Delavrancea“ din Bucureşti îi pune în scenă poemul dramatic Mioriţa, regia şi scenografia fiind semnate de Marietta Sadova, Mircea Marosin şi Zoe Anghel-Stanca. (ianuarie 1969: poemul dramatic Mioriţa este transmis la Televiziunea Română; aprilie 1970: Teatrul „Al. Davila“ din Piteşti joacă poemul dramatic Mioriţa, în regia lui Constantin Dinischiotu)

1968
•    apare poemul dramatic în versuri Meşterul Manole, Editura pentru Literatură, Bucureşti. În 1969, la Teatrul „Al. Davila“ din Piteşti are loc premiera poemului dramatic Meşterul Manole, în regia Mariettei Sadova; partitura muzicală e interpretată de Corul Madrigal. În turneu, piesa este jucată şi pe scene dramatice din Polonia. În acelaşi an, poemul e jucat la Teatrul „Casandra
•    poemul dramatic Du-te vreme, vino vreme! apare la Editura Tineretului, Bucureşti.
•    este publicat volumul Păhărelul cu nectar, fantezie dramatică în versuri, pentru copii, Editura Ion Creangă, Bucureşti.
•    este membru în delegaţia Bisericii Ortodoxe Române care  vizitează Bisericile Vechi Orientale din Egipt, Etiopia şi India.

1971
•    volumul de versuri Geneze este publicat de Editura Cartea Românească, Bucureşti.
•    apare poemul dramatic Steaua Zimbrului, Editura Eminescu, Bucureşti. În stagiunea 1973-1974 Teatrul Dramatic din Baia Mare îi pune în scenă poemul dramatic Steaua Zimbrului. 1975, noiembrie: acelaşi poemul dramatic este transmis de Televiziunea Română.

1972
•    la Editura Cartea Românească, îi apare volumul de teatru Poeme cu măşti, ediţie definitivă.

1976
•    apare volumul File de acatist, versuri, colecţia caietelor „Noi“, ediţie bibliofilă, hors comerce, Detroit. 1981: ediţia a doua a volumului apare la Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti. 1996: ediţia a treia, la Editura Arhidiecezana, Cluj-Napoca.
•    se publică volumul Istorii agrippine, versuri, Cartea Românească, Bucureşti.

1976-1982
•    la Bucureşti, este directorul Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române.

1978
•    devine membru al Uniunii Scriitorilor din România.

1979
•    la Editura Cartea Românească, apare romanul Străinii din Kipukua.

1982
•    la Editura Eminescu, în seria „Teatru comentat“, apare Greul pământului, o pentalogie a mitului românesc, în două volume.
•    se pensionează şi se retrage la Mânăstirea Văratec.

1983  
•    apare volumul de memorii Rotonda plopilor aprinşi, Cartea Românească, Bucureşti; ediţia a doua: 1995, Editura Florile Dalbe.

1984  
•    volumul Anamneze, versuri, Editura Eminescu, Bucureşti.

1990  
•    apare volumul de istorie şi exegeză iconografică Cerurile Oltului. Scoliile arhimandritului Bartolomeu la imaginile fotografice ale lui Dumitru F. Dumitru, Editura Episcopiei Râmnicului şi Argeşului, cu versiuni în limbile română, franceză şi engleză; 1998: Ediţia de la Editura Pro; 2002, Ediţia prescurtată, în limba germană: Bilder vom Reich Gottes. Ikonen und Fresken rümänischer Klöster,  Editura Sternberg, Germania.
•    la Cartea Românească, apare volumul de nuvele şi povestiri fantastice Amintirile peregrinului apter.
•    23 decembrie: începe munca de revizuire în limba română şi de comentare a Bibliei, începând cu textul Noului Testament, acţiune extinsă ulterior asupra întregii Sfintei Scripturi, pe o perioadă de unsprezece ani.

1991  
•    este ales preşedinte de onoare al Fundaţiei „Sf. Antim Ivireanul“ din Râmnicu-Vâlcea.

1992  
•    îi este publicat volumul Pro memoria. Acţiunea catolicismului în România interbelică, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Ediţia a doua, Editura Renaşterea.
•    Imn Eminescului, poem în stil bizantin, este publicat la Editura Cartea Românească, Bucureşti.

1993  
•    21 ianuarie: Colegiul Electoral Bisericesc îl alege pe arhimandritul Bartolomeu Anania pentru scaunul de Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului.
•    7 februarie: în Catedrala arhiepiscopală din Cluj-Napoca, este hirotonit şi instalat arhiereu. Ca arhiepiscop al Clujului, va urmări şi va lupta pentru dinamizarea activităţii pastorale a clerului şi pentru diversificarea ei în funcţie de cerinţele actuale ale societăţii, pentru implicarea Bisericii în acţiunile de asistenţă socială organizate, pentru refacerea legăturilor dintre Biserică şi Cultură, pentru îndrumarea expresă a tineretului – de la amvon şi prin diverse întâlniri –, pentru dezvoltarea relaţiilor ecumenice practice prin păstrarea identităţii proprii.
•    Noul Testament. Versiune revizuită, redactată şi comentată de Bartolomeu Valeriu Anania, apare la Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti; ediţia a doua: 1995. Munca de diortosire a Sfintei Scripturi se va regăsi publicată în diferite volume: cărţile lui Moise, cărţile poetice, cărţile profetice, până în anul 2001, când a fost publicată ediţia integrală a Sfintei Scripturi.
•    la aproape cinci decenii de la scriere, apare volumul de teatru Hoţul de mărgăritare, parabolă în patru acte, la Casa de Editură Dokia, Cluj-Napoca (ediţia a doua: 2001, Renaşterea), jucată public pentru prima dată în 1992 pe scena Teatrului din Turda. În anii următori, piesa se bucură de un succes deosebit, pe scenele din întreaga ţară.
•    i se acordă titlul de membru de onoare al Senatului Universităţii de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu“ din Cluj-Napoca.
•    este ales preşedinte de onoare al Fundaţiei „N. Steinhardt“.

1995  
•    volumul de eseuri teologice şi culturale Din spumele mării. Pagini despre religie şi cultură, apare, sub îngrijirea şi cu postfaţa lui Sandu Frunză, la Editura Dacia, Cluj-Napoca.
•    este publicat volumul de articole şi studii Pledoarie pentru Biserica neamului, Editura Omniscop, Craiova; ediţie îngrijită şi postfaţată de Sandu Frunză.

1996  
•    volumul de memorii Clujul universitar al generaţiei 1946 în memoriile lui Valeriu Anania, e publicat la Editura Arhidiecezana, Cluj-Napoca.
•    primeşte titlul de “Cetăţean de onoare” al municipiului Cluj-Napoca.
•    este ales Senator de onoare şi membru al Marelui Senat al Universităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.

1998  
•    apare volumul Poeme alese, Editura Dacia, Cluj-Napoca, cu o prefaţă de Liviu Petrescu.

1999  
•    volumul de studii şi conferinţe Atitudini, Editura Arhidiecezana, Cluj-Napoca.

2000  
•    apare ediţia a doua a volumului de nuvele şi povestiri fantastice Amintirile peregrinului apter, Editura Paralela 45, Cluj-Napoca.
•    De dincolo de ape, pagini de jurnal şi alte texte, Editura Dacia, Cluj-Napoca.

2001  
•    în anul întâi al mileniului trei este publicată Biblia sau Sfânta Scriptură, ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, arhiepiscopul Clujului, sprijinit pe numeroase alte osteneli. Lucrarea, tipărită în mai multe tiraje şi chiar încă într-o ediţie: Editura Renaşterea: 2009, se bucură de un interes cu totul deosebit din partea specialiştilor, dar nu mai puţin din partea credincioşilor, pentru noutatea de ordin teologic şi filologic pe care o aduce faţă de variantele româneşti precedente, pentru aşezarea textului într’o limbă română actuală şi mai ales pentru utilitatea celor peste 6.500 de note subsidiare menite să-i ofere cititorului căi de acces spre adevărul textului; în spaţiul Ortodoxiei româneşti, Ediţia jubiliară a Bibliei este prima versiune adnotată. Activitatea de revizuire depusă de Arhiepiscopul Bartolomeu este evaluată de către specialişti în întâlnirile ocazionate de prezentarea lucrării către publicul din Bucureşti – la Patriarhie şi Academia Română –, la Râmnicu-Vâlcea, Bistriţa, Oradea, Cluj-Napoca; la Craiova, în 2003. În anul 2004, apare Biblia – ediţia jubiliară, în format electronic pe CD.
•    Cu referire la Sfânta Scriptură, ediţia Bartolomeu Valeriu Anania, au mai fost publicate volumele: Atelier biblic. Caiete de lucru, reprezentând munca de analiză şi comparare, la Noul Testament, a diferitelor variante de text, din care a rezultat versiunea publicată în Biblia jubiliară şi Primele mărturii despre Biblia jubiliară 2001, versiunea Arhiepiscopului Bartolomeu Valeriu Anania.
•    Universitatea “Babeş-Bolyai” şi Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca îi acordă titlul de “Doctor Honoris Causa”
•    primeşte titlul de “Cetăţean de onoare” din partea consiliilor locale Bistriţa, Râmnicu-Vâlcea, Glăvile/Vâlcea ş.a. În 2005, primeşte titlul de cetăţean de onoare din partea consiliului local Dej şi, în biserica ştefaniană, din partea consiliului local Vad, judeţul Cluj

2002  
•    este publicat volumul Apa cea vie a Ortodoxiei, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, ce cuprinde cuvântări, articole şi scrisorile pastorale din anii 1993-2001 emise ca arhiepiscop al Clujului.
•    “Doctor Honoris Causa” al Universităţii din Oradea

2003  
•    apare lucrarea Atelier biblic. Caiete de lucru – Editura Renaşterea, Cluj-Napoca –, reprezentând munca de analiză şi comparare, la Noul Testament, a diferitelor variante de text, din care a rezultat versiunea publicată în Biblia jubiliară.
•    cele mai importante puncte de vedere referitoare la ultima ediţie din Sfânta Scriptură sunt cuprinse în volumul Primele mărturii despre Biblia jubiliară 2001, versiunea Arhiepiscopului Bartolomeu Valeriu Anania, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca.
•    prin poetul Mircea Petean, Editura Limes din Cluj-Napoca iniţiază proiectul de publicare în nouă volume a integralei literare Valeriu Anania. Proiectul a fost încheiat în anul 2008
•    primeşte titlul de “Doctor Honoris Causa” al Universităţii din Craiova.

2004  
•    apare lucrarea Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, în diortosirea Arhiepiscopului Bartolomeu

2005  
•    Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR îi publică volumul consistent de exegeză – pasaj cu pasaj – a Liturghiei ortodoxe, sub titlul Cartea deschisă a Împărăţiei. O însoţire liturgică pentru preoţi şi mireni. Volumul conţine şi diortosirea textului Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur, publicat la Cluj-Napoca în mai multe ediţii.

2006  
•    în urma hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 4 noiembrie 2005 de înfiinţare a unei Mitropolii la Cluj, iniţiativă validată de Adunarea Naţională Bisericească la 1 martie 2006, Bartolomeu Anania este instalat – la 25 martie, praznicul Bunei Vestiri –, de către Patriarhul Teoctist al României, Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. În lunile imediat următoare, Mitropolitul se implică concret în activitatea de dinamizare a vieţii religioase din noua structură bisericească.

2008  
•    3 februarie: este lansată Fundaţia „Mitropolitul Bartolomeu”, destinată în special acordării de burse tinerilor cu posibilităţi materiale reduse.
•    Doctor Honoris Causa al Universităţii „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia
•    Editura Polirom din Iaşi îi publică aşteptatul volumul de Memorii, pentru care autorul primeşte premiul Uniunii Scriitorilor din România.

„Vine o vreme când viaţa ta se cere rostită şi altfel decât în graiul convenţiilor sociale, mai adevărat adică şi mai de-a dreptul, şi atunci, în lipsă de altceva, ţi-o iei de la capăt pe amintiri, de-a rostogolul, ca apa muntelui poticnită’n pietre, şi o duci până unde poţi. [...] Memoriile mele sunt departe de a fi complete…Dar, aşa cum sunt, ele se vor şi se propun o mărturie nu numai a unei lumi, ci şi a unui suflet. E vorba de sufletul meu.” („Memorii“, pp. 7-8)

2009  
•    i se acordă titlul de „Doctor Honoris Causa” al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” din Iaşi.
•    apare, la Editura Renaşterea, volumul de predici Cuvinte de învăţătură.
•    la Editura Polirom apar volumele Amintirile peregrinului apter şi Rotonda plopilor aprinşi. De dincolo de ape.

2010  
•    La Editura Polirom, în cadrul seriei de autor „Valeriu Anania,” apar volumele: Poeme, Străinii din Kipukua, Teatru I şi Teatru II
•    22 noiembrie: membru de onoare al Academiei Române.

2011
•    31 ianuarie: trece la Domnul.